Scuuuze: era setat ceva aiurea pentru comentarii

Abia acum am vazut ca in "blogger" era predefinit sa posteze comentarii doar cei care au cont pe google.
Am remediat problema. Acum poate posta oricine, inclusiv anonim.

Cine asculta o opinie contradictorie cu a sa?

Marin Preda zicea intr-o carte(*) ca noi, oamenii, cerem parerea altora si ii mai si ascultam doar in masura in care ni se confirma propriile idei.

Asa sa fie?... Ce credeti?


----------------
(*) Viata ca o prada

File de jurnal de bord

Data stelara: 10032008

Fac bine. Relativ bine, ca ma doare capul. Si is obosita, ca am stat azi noapte pana la ora 2 sa ma uit la Family Guy.


Relatari din uichend:

In Timisoara a plouat si a fost naspa tot weekendul. Deci nu m-am plimbat romantic de ziua femeii, ci am sarbatorit-o prin munca. Am facut ordine prin casa. Am fost la cumparaturi in Kaufland, unde 4 "gentlemeni,ce p..a mea" mi s-au bagat in fata la rand. Le multumesc pe aceasta cale.

In paralel, Cristi a fost in Gibraltar, intr-un fel de team-building. A avut parte si de soare. Posibil sa se intoarca de acolo tot bronzat. Normal ca ma roade invidia. Asta in spiritul dragostei fata de oameni care ma caracterizeaza.

Pe 9, adica ieri, i-am reprosat lui Cristi ca de ce nu mi-a trimis flori macar prin sms. Fcors ca nici eu nu m-am inteles - cum sa trimiti flori prin sms!! - , dar se pare ca omul ma intelege mai bine decat pot sa o fac eu. M-am ales cu flori prin mail si am cazut la pace. Am invatat din asta si o lectie importanta. Pe care greseala o sa o repet sigur si data viitoare, uitand de lectie.

Siiincer, cred ca ii scot omului peri albi, chiar daca el nu recunoaste. Banuiala mea e ca se vopseste pe ascuns.

Paris syndrome

Mi-am propus sa scriu pe acest blog, pe langa multe altele, si chestiuni interesante - nu neaparat utile - de care am auzit din diverse surse.

Si na, imi incep lista cu un fenomen legat de japonezi. Si de un oras. Si de o problema la mansarda. In doua cuvinte "Paris syndrome".

Ce este: se pare ca, dintr-un milion de vizitatori niponi pe an, cat are Parisul, cam o duzina sufera de o cadere nervoasa, care a fost numita de psihologi "sindromul orasului Paris".

Cum poti sa te imbolnavesti: daca esti japonez, ai ceva stare materiala, si-ai visat de cand erai mic nu la sabii de samurai, ci la turmul eternilor indragostiti, invariabil iti faci intr-o zi bagajele si te indrepti cu inima cat un purice spre orasul luminilor. Cobori din avion si calci pe pamant francez cu un respect aproape evlavios, ca ai auzit despre orasul in care tocmai ai sosit ca adaposteste o mare parte din arta lumii, din toate timpurile, in toate formele posibile.
Oricum esti un pic hiperventilat de la emotie dar nu lasi sa se vada, ca doar esti japonez. Pentru tine sa nu te exteriorizezi asa, tam-nesam, este o arta.
Buuuun. Ajungi in inima Parisului. Cand vezi cata foiala dezorganizata, cate hartiute aruncate pe jos, cat - pardon - de catel prin spatiile verzi, si colac peste pupaza, nu iti este respectata nici distanta interpersonala, te ia cu dureri de cap. Si cu depresii. Si vrei acasa. Long story short, asta e sindromul orasului Paris.

Tratament recomandat: Repatrierea.

Se transmite? Nu. Din fericire.

Concluzii:...Ma intreb cum s-ar numi si cum s-ar manifesta boala care i-ar lovi pe turistii japonezi pe plaiuri mioritice :0)


P.S.Pentru o explicatie mai serioasa a sindromului, puteti sa cititi articolul asta din BBC news.

8 Martie

Acest post este cu dedicatie speciala pentru urmatoarele persoane (dragi barbati: go away, please! vreau sa vorbesc doar cu prietenele mele):

Toate femeile, Livia, Otilia, Mihaela, Dana, Manu, Sorana, Karina,

Va doresc sa aveti o primavara cam asa:

...va plimbati printr-un parc, va opriti o clipa, inchideti ochii si simtiti o briza placuta care va mangaie obrazul. Simtiti un vinticel cald care va aduce un parfum de flori, proapsat aranjate in straturi multicolore. Deschideti ochii si o raza de soare va face za zambiti asa, fara motiv. Si la lumina ei palesc toate micile probleme care va framanta zilnic.

Si .. ce mai?...A!
Sa avem parte si cate un om fain langa noi, care sa ne iubeasca si sa ne suporte si in zilele "acelea", cand dam de pamant cu ea de frumusete si sensibilitate :-P
Pe care om sa il folosim cu placere, dupa cum ii mai zic Karinei :-)


O primavara frumoasa, dragele mele!
Sa ne iubiti si sa ne suportati cat mai usor, dragii mei!

Oameni buni,

Pentru ca pana acum am invocat de zeci de ori cate o scuza patetica pentru a nu scrie macar in doua randuri ce mai fac si sa intreb ce mai faceti, apelez la ultima resursa care-mi vine in minte: mi-am facut jurmal de bord. Sper sa functioneze si sa ma tin de scris.
M-am gandit sa fac asa, pentru ca, in ultimii 6-7 ani am avut privilegiul sa cunosc persoane deosebite carora nu le-am mai scris un rand de tare mult timp. Constat din ce in ce mai des ca am fost o norocoasa sa va stiu pe toti si ca oamenii de buna calitate sunt din ce in ce mai greu de gasit.
Stiu ca aproape toti suntem plecati care-ncotro si de aceea m-am decis sa tin cat pot de tare de legatura care mi-a ramas. Nu vreau sa devenim doar o mica amintire, asa ca ajutati-ma cu ceva: dati din cand in cand cate o raita pe aici sa vedeti ce-am mai facut/gandit. Daca va vine sa puneti si un comentariu, faceti-o cu incredere :-)
Chiar daca nu toata lumea se stie cu toata lumea, sper sa iasa din treaba asta un loc in care oameni faini mai schimba o vorba cu oameni faini. Pentru "fainicitatea" oamenilor garantez eu personal :-)

Salutari, sa ne vedem cat mai curand, iar intre timp sa tinem legatura "pe calea undelor"! :-)